|
DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie. – Din germ. Duplikat. (Sursa: DEX '98 )
DUPLICÁT s.n. Al doilea exemplar dintr-un act; copie. [Var. duplicatum s.n. / cf. germ. Duplikat, lat. duplicatum]. (Sursa: DN )
DUPLICÁT s. n. al doilea exemplar al unui act; copie. (< germ. Duplikat) (Sursa: MDN )
DUPLICÁT s. copie. (Un ~ al diplomei.) (Sursa: Sinonime )
duplicát s. n. (sil. -pli-), pl. duplicáte (Sursa: Ortografic )
DUPLICÁ, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer. (Sursa: DEX '98 )
A DUPLICÁ dúplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare (Sursa: NODEX )
DUPLICÁT ~e n. 1) v. A DUPLICA. 2) Exemplarul al doilea al unui document sau act. /<germ. Duplikat (Sursa: NODEX )
DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare]. (Sursa: DN )
DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare) (Sursa: MDN )
DUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi. (Sursa: Sinonime )
duplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. și pl. dúplică (Sursa: Ortografic )
| duplica (1 duplic) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) duplica | duplicare | duplicat | duplicând | singular | plural | | duplică | duplicați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | duplic | (să) duplic | duplicam | duplicai | duplicasem | | a II-a (tu) | duplici | (să) duplici | duplicai | duplicași | duplicaseși | | a III-a (el, ea) | duplică | (să) duplice | duplica | duplică | duplicase | | plural | I (noi) | duplicăm | (să) duplicăm | duplicam | duplicarăm | duplicaserăm, duplicasem* | | a II-a (voi) | duplicați | (să) duplicați | duplicați | duplicarăți | duplicaserăți, duplicaseți* | | a III-a (ei, ele) | duplică | (să) duplice | duplicau | duplicară | duplicaseră | * Formă nerecomandată | duplica (1 duplichez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) duplica | duplicare | duplicat | duplicând | singular | plural | | duplichează | duplicați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | duplichez | (să) duplichez | duplicam | duplicai | duplicasem | | a II-a (tu) | duplichezi | (să) duplichezi | duplicai | duplicași | duplicaseși | | a III-a (el, ea) | duplichează | (să) duplicheze | duplica | duplică | duplicase | | plural | I (noi) | duplicăm | (să) duplicăm | duplicam | duplicarăm | duplicaserăm, duplicasem* | | a II-a (voi) | duplicați | (să) duplicați | duplicați | duplicarăți | duplicaserăți, duplicaseți* | | a III-a (ei, ele) | duplichează | (să) duplicheze | duplicau | duplicară | duplicaseră | * Formă nerecomandată | duplicat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | duplicat | duplicatul | duplicată | duplicata | | plural | duplicați | duplicații | duplicate | duplicatele | | genitiv-dativ | singular | duplicat | duplicatului | duplicate | duplicatei | | plural | duplicați | duplicaților | duplicate | duplicatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |