DURATÍV, -Ă, durativi, -e, adj. (Despre verbe) Care arată că o acțiune durează, nu este momentană; (despre timpurile verbelor) care arată că o acțiune este în curs de desfășurare, nu este termintă. – Din fr. duratif. (Sursa: DEX '98 )

DURATÍV, -Ă adj. (Despre verbe sau timpuri verbale) Care arată o acțiune care durează, care este în desfășurare. [Cf. fr. duratif, it. durativo]. (Sursa: DN )

DURATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care arată că o acțiune este în desfășurare, durează; imperfectiv. (< fr. duratif) (Sursa: MDN )

duratív adj. m., pl. duratívi; f. sg. duratívă, pl. duratíve (Sursa: Ortografic )

DURATÍV ~ă (~i, ~e) (despre verbe) Care arată o acțiune în desfășurare continuă. /<fr. duratif (Sursa: NODEX )