ECHITÁTE s. f. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. – Din fr. équité, lat. aequitas, -atis. (Sursa: DEX '98 )

ECHITÁTE s.f. Egalitate, dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. ♦ Comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor și a datoriilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor, a drepturilor și a datoriilor fiecăruia. [Gen. -tății. / cf. fr. équité, lat. aequitas]. (Sursa: DN )

ECHITÁTE s. f. 1. egalitate, dreptate, nepărtinire. ◊ cinste. 2. comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor și a obligațiilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor fiecăruia. (< fr. équité, lat. aequitas) (Sursa: MDN )

ECHITÁTE s. v. dreptate. (Sursa: Sinonime )

Echitate ≠ inechitate, nedreptate (Sursa: Antonime )

echitáte (dreptate, egalitate) s. f., g.-d. art. echității (Sursa: Ortografic )

ECHITÁTE ~ăți f. Principiu moral sau juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia; dreptate. [G.-D. echitățiiî /<fr. équité, lat. aequitas, ~atis (Sursa: NODEX )