ECLÉR, ecleruri, s. n. Prăjitură făcută dintr-un fel de gogoși de aluat alungite, umplute cu cremă și acoperite cu glazură de șerbet, ciocolată etc. [Pl. și: eclere] – Din fr. éclair. (Sursa: DEX '98 )

ÉCLER ~e n. Prăjitură alungită cu cremă (și cu glazură). /<fr. éclair (Sursa: NODEX )

ECLÉR s. n. prăjitură cu cremă, alungită, cu glazură. (< fr. éclair) (Sursa: MDN )

écler s. n., pl. éclere (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ecler (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecler eclerul
plural eclere eclerele
genitiv-dativ singular ecler eclerului
plural eclere eclerelor
vocativ singular
plural