ECLOZÁ vb. I. intr. (Franțuzism) 1. (Despre pui) A ieși din găoace. 2. (Despre flori) A se deschide, a înflori. 3. (Fig.) A se naște, a se ivi, a apărea. [< fr. éclore, după éclosion]. (Sursa: DN )
ECLOZÁ vb. intr. 1. (despre larve, pui) a ieși din ou. 2. (despre flori) a se deschide, a înflori. 3. (fig.) a se naște, a se ivi, a apărea. (după fr. éclore, éclosion) (Sursa: MDN )
eclozá vb., ind. prez. 3 sg. eclozeáză (Sursa: Ortografic )
A ECLOZÁ pers. 3 ~eásă intranz. 1) (despre pui) A ieși din găoace. 2) (despre flori) A-și desface bobocii; a înflori /<fr. éclore (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
ecloza   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ecloza eclozare eclozat eclozând singular plural
eclozează eclozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eclozez (să) eclozez eclozam eclozai eclozasem
a II-a (tu) eclozezi (să) eclozezi eclozai eclozași eclozaseși
a III-a (el, ea) eclozează (să) eclozeze ecloza ecloză eclozase
plural I (noi) eclozăm (să) eclozăm eclozam eclozarăm eclozaserăm, eclozasem*
a II-a (voi) eclozați (să) eclozați eclozați eclozarăți eclozaserăți, eclozaseți*
a III-a (ei, ele) eclozează (să) eclozeze eclozau eclozară eclozaseră
* Formă nerecomandată