EDÉN s. n. (Livr.) Rai, paradis.** Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden. (Sursa: DEX '98 )

EDÉN n. livr. 1) rel. Loc al fericirii supreme unde se crede că nimeresc după moarte sufletele celor evlavioși; rai; paradis. 2) fig. Loc care încântă și desfată; rai; paradis. 3) fig. Stare de fericire absolută; rai; paradis. /<fr. éden (Sursa: NODEX )

EDÉN s.n. (Liv.) Rai, paradis. ♦ (Fig.) Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. [Pl. (rar) -nuri. / cf. fr. éden, ebr. eden – câmpie]. (Sursa: DN )

EDÉN s. n. rai, paradis. ◊ (fig.) loc frumos, încântător. (< fr. éden) (Sursa: MDN )

EDÉN s. v. cer, paradis, rai. (Sursa: Sinonime )

Eden ≠ gheenă, iad, infern (Sursa: Antonime )

edén s. n. (Sursa: Ortografic )