EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme. (Sursa: DEX '98 )

EGOÍSM n. Trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale; iubire excesivă de sine. /<fr. égoïsme (Sursa: NODEX )

EGOÍSM s.n. Preocupare, atenție exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor colectivității. [Pron. -go-ism. / < fr. égoïsme, cf. lat. ego – eu]. (Sursa: DN )

EGOÍSM s. n. preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți. (< fr. égoïsme) (Sursa: MDN )

EGOÍSM s. (înv.) siniubire. (De un ~ feroce.) (Sursa: Sinonime )

Egoism ≠ altruism (Sursa: Antonime )

egoísm s. n. (Sursa: Ortografic )