ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere. (Sursa: DEX '98 )
ELIDÁ vb. I. tr. A suprima vocala finală a unui cuvânt când cuvântul următor începe cu o vocală; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -dează, part. -dat. / < fr. élider, it., lat. elidere – a da afară]. (Sursa: DN )
ELIDÁ vb. tr. a face o eliziune. (< fr. élider, lat. elidere, a scoate) (Sursa: MDN )
elidá vb., ind. prez. 1 sg. elidéz; 3 sg. și pl. elideáză; ger. elidând (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
elida   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) elida elidare elidat elidând singular plural
elidează elidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) elidez (să) elidez elidam elidai elidasem
a II-a (tu) elidezi (să) elidezi elidai elidași elidaseși
a III-a (el, ea) elidează (să) elideze elida elidă elidase
plural I (noi) elidăm (să) elidăm elidam elidarăm elidaserăm, elidasem*
a II-a (voi) elidați (să) elidați elidați elidarăți elidaserăți, elidaseți*
a III-a (ei, ele) elidează (să) elideze elidau elidară elidaseră
* Formă nerecomandată