ELIZÉU, elizee, s. n. Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival) Câmpiile elizee. – Din fr. Élysée, lat. Elysium. (Sursa: DEX '98 )

ELIZÉU s.n. Grădină fabuloasă, rezervată potrivit mitologiei greco-latine spiritelor celor drepți; rai. // adj. Câmpiile elizee = elizeu, rai. [Pron. -zeu, pl. -uri, (adj.) -ee (pron. -ze-e). / < fr. Elysée, gr. Elysion]. (Sursa: DN )

ELIZÉU I. s. n. (mit.) grădină fabuloasă, rezervată spiritelor celor drepți; rai. II. adj. câmpiile ~ ee = elizeu. (< fr. Elysée, lat. Elysium) (Sursa: MDN )

elizéu s. n. (sil. -zeu), art. elizéul; pl. elizée (Sursa: Ortografic )

ELIZÉU ~e n. Loc unde, conform credinței vechilor greci, se duc după moarte sufletele oamenilor virtuoși. /<fr. élisée, lat. elysium (Sursa: NODEX )

CÎMPIILE ELIZEE (sau ELIZEU) (în mitologia greacă, apoi și în cea romană), frumoasă cîmpie situată la capătul pămîntului (sau sub pămînt) unde își găseau pacea eternă sufletele celor buni (aleși de zei). (Sursa: DE )

Cîmpiile Elizee v. Elysium. (Sursa: Mitologic )