ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenționat. – Din fr. éluder, lat. eludere. (Sursa: DEX '98 )
ELUDÁ vb. I. tr. A evita, a ocoli voit și stângaci; a ascunde. [P.i. 3,6 -dează. / < fr. éluder, it., lat. eludere]. (Sursa: DN )
ELUDÁ vb. tr. a ocoli, a evita intenționat, a ignora în mod voit. (< fr. éluder, lat. eludere) (Sursa: MDN )
ELUDÁ vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.) (Sursa: Sinonime )
eludá vb., ind. prez. 1 sg. eludéz, 3 sg. și pl. eludeáză (Sursa: Ortografic )
A ELUDÁ ~éz tranz. (persoane, discuții etc.) A trece în mod conștient cu vederea; a înconjura în mod intenționat, ferindu-se; a evita; a ocoli. ~ o discuție. /<fr. éluder, lat. eludere (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
eluda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eluda eludare eludat eludând singular plural
eludează eludați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eludez (să) eludez eludam eludai eludasem
a II-a (tu) eludezi (să) eludezi eludai eludași eludaseși
a III-a (el, ea) eludează (să) eludeze eluda eludă eludase
plural I (noi) eludăm (să) eludăm eludam eludarăm eludaserăm, eludasem*
a II-a (voi) eludați (să) eludați eludați eludarăți eludaserăți, eludaseți*
a III-a (ei, ele) eludează (să) eludeze eludau eludară eludaseră
* Formă nerecomandată