EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Stare în care se găsește un corp plutitor cufundat parțial într-un lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

EMERSIÚNE s.f. 1. Stare a unui corp ieșit dintr-un lichid. 2. Reapariția unui astru eclipsat. [Cf. fr. émersion, it. emersione]. (Sursa: DN )

EMERSIÚNE s. f. 1. ieșire parțială a unui corp dintr-un lichid în care a fost cufundat; stare în care se află un asemenea corp. 2. reapariție pe bolta cerească a unui astru eclipsat. (< fr. émersion, lat. emersio) (Sursa: MDN )

emersiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni (Sursa: Ortografic )

EMERSIÚNE ~i f. Stare a unui corp plutitor cufundat parțial într-un lichid. /<fr. émersion, lat. emersio, ~onis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
emersiune   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emersiune emersiunea
plural emersiuni emersiunile
genitiv-dativ singular emersiuni emersiunii
plural emersiuni emersiunilor
vocativ singular emersiune, emersiuneo
plural emersiunilor