EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. (Sursa: DEX '98 )

EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante]. (Sursa: DN )

EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant) (Sursa: MDN )

EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag. (Sursa: Sinonime )

emigránt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. emigránți; f. sg. emigrántă, g.-d. art. emigrántei, pl. emigránte (Sursa: Ortografic )

EMIGRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care emigrează; care se află în emigrație. Populație ~tă. [Sil. -mi-grant] /<fr. émigrant (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
emigrant   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emigrant emigrantul emigrantă emigranta
plural emigranți emigranții emigrante emigrantele
genitiv-dativ singular emigrant emigrantului emigrante emigrantei
plural emigranți emigranților emigrante emigrantelor
vocativ singular
plural