EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

EMINÉNT, -Ă adj. Excelent, excepțional, cu mari calități. [< fr. éminent, it. eminente, lat. eminens – dominant]. (Sursa: DN )

EMINÉNT, -Ă adj. care se distinge prin calități deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. (< fr. éminent, lat. eminens, dominant) (Sursa: MDN )

EMINÉNT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.) (Sursa: Sinonime )

Eminent ≠ mediocru (Sursa: Antonime )

eminént adj. m., pl. eminénți; f. sg. eminéntă, pl. eminénte (Sursa: Ortografic )

EMINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional; distins; deosebit. Student ~. /<fr. éminent, lat. eminens, ~ntis (Sursa: NODEX )