ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. (Sursa: DEX '98 )
ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif]. (Sursa: DN )
ENUMERATÍV, -Ă adj. care conține o enumerare. (< fr. énumératif) (Sursa: MDN )
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. sg. enumeratívă, pl. enumeratíve (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
enumerativ   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enumerativ enumerativul enumerativă enumerativa
plural enumerativi enumerativii enumerative enumerativele
genitiv-dativ singular enumerativ enumerativului enumerative enumerativei
plural enumerativi enumerativilor enumerative enumerativelor
vocativ singular enumerativule enumerativo
plural enumerativilor enumerativelor