EREMÍT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermít s. m.] – Din fr. érémite. (Sursa: DEX '98 )

EREMÍT s.m. Ermit. [Cf. it., lat. eremita, gr. eremites < eremos – deșert]. (Sursa: DN )

EREMÍT s. m. sihastru; ermit. (< fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites) (Sursa: MDN )

EREMÍT s. v. pustnic. (Sursa: Sinonime )

eremít s. m., pl. eremíți (Sursa: Ortografic )

EREMÍT ~ți m. livr. Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic. /<lat. eremita, gr. eremites (Sursa: NODEX )