ERMITÁJ, ermitaje, s. n. 1. (Franțuzism) Locuința unui eremit; p. ext. loc retras. 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. – Din fr. ermitage. (Sursa: DEX '98 )

ERMITÁJ s.n. (Rar) Pustnicie, sihăstrie; (p. ext.) mic palat izolat; loc depărtat, izolat, retras de lume; pavilion izolat în parcul unui castel. [Var. ermitagiu s.n. / < fr. ermitage]. (Sursa: DN )

ERMITÁJ s. n. 1. locuința unui ermit; sihăstrie; (p. ext.) loc retras. 2. mic palat izolat. (< fr. ermitage) (Sursa: MDN )

ermitáj s. n., pl. ermitáje (Sursa: Ortografic )