ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader. (Sursa: DEX '98 )

A ESCALADÁ ~éz tranz. (obstacole înalte) A trece, cățărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader (Sursa: NODEX )

ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader]. (Sursa: DN )

ESCALADÁ vb. tr. 1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. (< fr. escaleder) (Sursa: MDN )

ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.) (Sursa: Sinonime )

escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. și pl. escaladeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
escalada   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) escalada escaladare escaladat escaladând singular plural
escaladea escaladați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) escaladez (să) escaladez escaladam escaladai escaladasem
a II-a (tu) escaladezi (să) escaladezi escaladai escaladași escaladaseși
a III-a (el, ea) escaladea (să) escaladeze escalada escaladă escaladase
plural I (noi) escaladăm (să) escaladăm escaladam escaladarăm escaladaserăm, escaladasem*
a II-a (voi) escaladați (să) escaladați escaladați escaladarăți escaladaserăți, escaladaseți*
a III-a (ei, ele) escaladea (să) escaladeze escaladau escalada escaladaseră
* Formă nerecomandată

escaladă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular escala escalada
plural escalade escaladele
genitiv-dativ singular escalade escaladei
plural escalade escaladelor
vocativ singular escaladă, escalado
plural escaladelor