ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader. (Sursa: DEX '98 )

ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader]. (Sursa: DN )

ESCALADÁ vb. tr. 1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. (< fr. escaleder) (Sursa: MDN )

ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.) (Sursa: Sinonime )

escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. și pl. escaladeáză (Sursa: Ortografic )

ESCALÁDĂ, escalade, s. f. Escaladare; suire, cățărare; ascensiune. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; escaladare. – Din fr. escalade. (Sursa: DEX '98 )

A ESCALADÁ ~éz tranz. (obstacole înalte) A trece, cățărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader (Sursa: NODEX )

ESCALÁDĂ ~e f. livr. v. ESCALADARE. /<fr. escalade, it. scalata (Sursa: NODEX )

ESCALÁDĂ s.f. Escaladare; cățărare, ascensiune. [< fr. escalade]. (Sursa: DN )

ESCALÁDĂ s. f. 1. escaladare; cățărare, ascensiune. 2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca. 3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc. (< fr. escalade) (Sursa: MDN )

escaládă s. f., g.-d. art. escaládei; pl. escaláde (Sursa: Ortografic )