|
ESCALÁDĂ, escalade, s. f. Escaladare; suire, cățărare; ascensiune. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; escaladare. – Din fr. escalade. (Sursa: DEX '98 )
ESCALÁDĂ ~e f. livr. v. ESCALADARE. /<fr. escalade, it. scalata (Sursa: NODEX )
ESCALÁDĂ s.f. Escaladare; cățărare, ascensiune. [< fr. escalade]. (Sursa: DN )
ESCALÁDĂ s. f. 1. escaladare; cățărare, ascensiune. 2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca. 3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc. (< fr. escalade) (Sursa: MDN )
escaládă s. f., g.-d. art. escaládei; pl. escaláde (Sursa: Ortografic )
| escalada verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) escalada | escaladare | escaladat | escaladând | singular | plural | | escaladează | escaladați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | escaladez | (să) escaladez | escaladam | escaladai | escaladasem | | a II-a (tu) | escaladezi | (să) escaladezi | escaladai | escaladași | escaladaseși | | a III-a (el, ea) | escaladează | (să) escaladeze | escalada | escaladă | escaladase | | plural | I (noi) | escaladăm | (să) escaladăm | escaladam | escaladarăm | escaladaserăm, escaladasem* | | a II-a (voi) | escaladați | (să) escaladați | escaladați | escaladarăți | escaladaserăți, escaladaseți* | | a III-a (ei, ele) | escaladează | (să) escaladeze | escaladau | escaladară | escaladaseră | * Formă nerecomandată | escaladă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | escaladă | escalada | | plural | escalade | escaladele | | genitiv-dativ | singular | escalade | escaladei | | plural | escalade | escaladelor | | vocativ | singular | escaladă, escalado | | plural | escaladelor | |