ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -ce, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din fr. escroc. (Sursa: DEX '98 )

ESCRÓC, -OÁCĂ s.m. și f. Pungaș, șarlatan. [< fr. escroc]. (Sursa: DN )

ESCRÓC, -OÁCĂ s. m. f. pungaș, șarlatan. (< fr. escroc) (Sursa: MDN )

ESCRÓC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!) (Sursa: Sinonime )

escróc s. m., pl. escróci (Sursa: Ortografic )

ESCRÓC ~ci m. Persoană care înșală pe alții profitând de naivitatea sau încrederea lor; șarlatan; potlogar; impostor; coțcar. [Sil. es-croc] /<fr. escroc (Sursa: NODEX )