ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare. (Sursa: DEX '98 )

A ESTIMÁ ~éz tranz. (obiecte) A examina calitativ și cantitativ, stabilind prețul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a prețui. /<fr. estimer, lat. aestimare (Sursa: NODEX )

ESTIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun sau a unui obiect; a evalua, a prețui. [< fr. estimer, it. estimare, lat. aestimare]. (Sursa: DN )

ESTIMÁ vb. tr. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete. (< fr. estimer, lat. aestimare) (Sursa: MDN )

ESTIMÁ vb. v. evalua. (Sursa: Sinonime )

estimá vb., ind. prez. 1 sg. estiméz, 3 sg. și pl. estimeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
estima   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) estima estimare estimat estimând singular plural
estimea estimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) estimez (să) estimez estimam estimai estimasem
a II-a (tu) estimezi (să) estimezi estimai estimași estimaseși
a III-a (el, ea) estimea (să) estimeze estima estimă estimase
plural I (noi) estimăm (să) estimăm estimam estimarăm estimaserăm, estimasem*
a II-a (voi) estimați (să) estimați estimați estimarăți estimaserăți, estimaseți*
a III-a (ei, ele) estimea (să) estimeze estimau estima estimaseră
* Formă nerecomandată