EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique. (Sursa: DEX '98 )
EUFÓNIC, -Ă adj. Care produce eufonie; referitor la eufonie. [< fr. euphonique]. (Sursa: DN )
EUFÓNIC, -Ă adj. referitor la eufonie, care produce eufonie. (< fr. euphonique) (Sursa: MDN )
eufónic adj. (sil. e-u-) → fonic (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
eufonic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eufonic eufonicul eufonică eufonica
plural eufonici eufonicii eufonice eufonicele
genitiv-dativ singular eufonic eufonicului eufonice eufonicei
plural eufonici eufonicilor eufonice eufonicelor
vocativ singular — —
plural — —