EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia. (Sursa: DEX '98 )

EUFONÍE s.f. Împerechere armonioasă de sunete, care impresionează plăcut auzul. V. muzicalitate. [Gen. -iei. / cf. fr. euphonie, lat., gr. euphonia < eu – bine, phone – voce]. (Sursa: DN )

EUFONÍE s. f. succesiune armonioasă de sunete în silabele unui cuvânt, unei fraze, cu efect auditiv plăcut. (< fr. euphonie, lat., gr. euphonia) (Sursa: MDN )

Eufonie ≠ cacofonie (Sursa: Antonime )

eufoníe s. f. (sil. e-u-), art. eufonía, g.-d. art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile (Sursa: Ortografic )

EUFONÍE ~i f. 1) Succesiune de sunete vocale și consonante care produce o impresie plăcută auzului. 2) Ramură a poeticii care studiază structura operelor literare din punctul de vedere al armoniei. /<fr. euphonie (Sursa: NODEX )