EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. (Sursa: DEX '98 )

EXCAVATÓR s.n. Mașină mare care sapă și încarcă pământul scos din săpătură. [Pron. ecs-ca-, var. escavator s.n. / cf. fr. excavateur, rus. ekskavator]. (Sursa: DN )

EXCAVATÓR s. n. mașină de lucru de mare capacitate pentru săpat și încărcat pământul. (< fr. excavateur, rus. ekskavator) (Sursa: MDN )

excavatór s. n., pl. excavatoáre (Sursa: Ortografic )

EXCAVATÓR ~oáre n. Mașină autopropulsată folosită la săparea și încărcarea solului, a zăcămintelor minerale etc. /<fr. excavateur (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
excavator   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excavator excavatorul
plural excavatoare excavatoarele
genitiv-dativ singular excavator excavatorului
plural excavatoare excavatoarelor
vocativ singular
plural