EXCLUSIVÍSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din fr. exclusivisme. (Sursa: DEX '98 )

EXCLUSIVÍSM n. 1) Atitudine care refuză să țină cont de ideile sau de părerile altora. 2) Caracter exclusiv. [Sil. ex-clu-si-vism] /<fr. exclusivisme (Sursa: NODEX )

EXCLUSIVÍSM s.n. Refuz categoric de a ține seama de părerile, de ideile altcuiva, de a veni în contact cu altfel de oameni etc.; caracterul a ceea ce este exclusiv. [< fr. exclusivisme]. (Sursa: DN )

EXCLUSIVÍSM s. n. 1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora. 2. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme) (Sursa: MDN )

exclusivísm s. n. (Sursa: Ortografic )