EXCLUSIVITÁTE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité. (Sursa: DEX '98 )

EXCLUSIVITÁTE s.f. Situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv de a vinde, de a publica o carte, de a proiecta un film etc. ◊ În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți. [Cf. fr. exclusivité]. (Sursa: DN )

exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivității; pl. exclusivități (Sursa: Ortografic )

EXCLUSIVITÁTE ~ăți f. Caracter exclusiv. ◊ În ~ excluzând alte alternative. /<fr. exclusivité (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
exclusivitate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exclusivitate exclusivitatea
plural exclusivități exclusivitățile
genitiv-dativ singular exclusivități exclusivității
plural exclusivități exclusivităților
vocativ singular exclusivitate, exclusivitateo
plural exclusivităților