EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. (Sursa: DEX '98 )
EXONERÁ vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație etc. [< fr. exonérer, lat. exonerare]. (Sursa: DN )
EXONERÁ vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr. exonérer, lat. exonerare) (Sursa: MDN )
exonerá vb., ind. prez. 1 sg. exoneréz, 3 sg. și pl. exonereáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
exonera   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exonera exonerare exonerat exonerând singular plural
exonerează exonerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exonerez (să) exonerez exoneram exonerai exonerasem
a II-a (tu) exonerezi (să) exonerezi exonerai exonerași exoneraseși
a III-a (el, ea) exonerează (să) exonereze exonera exoneră exonerase
plural I (noi) exonerăm (să) exonerăm exoneram exonerarăm exoneraserăm, exonerasem*
a II-a (voi) exonerați (să) exonerați exonerați exonerarăți exoneraserăți, exoneraseți*
a III-a (ei, ele) exonerează (să) exonereze exonerau exonerară exoneraseră
* Formă nerecomandată