EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. (Sursa: DEX '98 )
EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie]. (Sursa: DN )
EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. séxpatrier) (Sursa: MDN )
EXPATRIÁ vb. v. emigra. (Sursa: Sinonime )
expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. și pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind) (Sursa: Ortografic )
A SE EXPATRIÁ mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier (Sursa: NODEX )
A (se) expatria ≠ a (se) repatria (Sursa: Antonime )
A expatria ≠ a repatria (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
expatria   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) expatria expatriere expatriat expatriind singular plural
expatriază expatriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) expatriez (să) expatriez expatriam expatriai expatriasem
a II-a (tu) expatriezi (să) expatriezi expatriai expatriași expatriaseși
a III-a (el, ea) expatriază (să) expatrieze expatria expatrie expatriase
plural I (noi) expatriem (să) expatriem expatriam expatriarăm expatriaserăm, expatriasem*
a II-a (voi) expatriați (să) expatriați expatriați expatriarăți expatriaserăți, expatriaseți*
a III-a (ei, ele) expatriază (să) expatrieze expatriau expatriară expatriaseră
* Formă nerecomandată