« Back
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria. (Sursa: DEX '98 )
EXPATRIÁT s., adj. v. emigrant. (Sursa: Sinonime )
expatriát adj. m., pl. expatriáți; f. sg. expatriátă, pl. expatriáte (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
expatria   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) expatria expatriere expatriat expatriind singular plural
expatriază expatriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) expatriez (să) expatriez expatriam expatriai expatriasem
a II-a (tu) expatriezi (să) expatriezi expatriai expatriași expatriaseși
a III-a (el, ea) expatriază (să) expatrieze expatria expatrie expatriase
plural I (noi) expatriem (să) expatriem expatriam expatriarăm expatriaserăm, expatriasem*
a II-a (voi) expatriați (să) expatriați expatriați expatriarăți expatriaserăți, expatriaseți*
a III-a (ei, ele) expatriază (să) expatrieze expatriau expatriară expatriaseră
* Formă nerecomandată

expatriat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expatriat expatriatul expatriată expatriata
plural expatriați expatriații expatriate expatriatele
genitiv-dativ singular expatriat expatriatului expatriate expatriatei
plural expatriați expatriaților expatriate expatriatelor
vocativ singular — —
plural — —