EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria. (Sursa: DEX '98 )

EXPATRIÁT s., adj. v. emigrant. (Sursa: Sinonime )

expatriát adj. m., pl. expatriáți; f. sg. expatriátă, pl. expatriáte (Sursa: Ortografic )

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. (Sursa: DEX '98 )

A SE EXPATRIÁ mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier (Sursa: NODEX )

EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie]. (Sursa: DN )

EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. séxpatrier) (Sursa: MDN )

EXPATRIÁ vb. v. emigra. (Sursa: Sinonime )

A (se) expatria ≠ a (se) repatria (Sursa: Antonime )

A expatria ≠ a repatria (Sursa: Antonime )

expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. și pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind) (Sursa: Ortografic )