EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. (Sursa: DEX '98 )
EXPIÁ vb. I. tr. (Liv.) A ispăși (o greșeală, o vină etc.). [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. expier, lat. expiare]. (Sursa: DN )
EXPIÁ vb. tr. a ispăși o greșeală, o vină etc. (< fr. expier, lat. expiare) (Sursa: MDN )
EXPIÁ vb. v. ispăși, îndura, plăti, răscumpăra. (Sursa: Sinonime )
expiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. expiéz, 3 sg. și pl. expiáză, 1 pl. expiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expiéze; ger. expiínd (sil. -pi-ind) (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
expia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) expia expiere expiat expiind singular plural
expiază expiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) expiez (să) expiez expiam expiai expiasem
a II-a (tu) expiezi (să) expiezi expiai expiași expiaseși
a III-a (el, ea) expiază (să) expieze expia expie expiase
plural I (noi) expiem (să) expiem expiam expiarăm expiaserăm, expiasem*
a II-a (voi) expiați (să) expiați expiați expiarăți expiaserăți, expiaseți*
a III-a (ei, ele) expiază (să) expieze expiau expiară expiaseră
* Formă nerecomandată