EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. (Sursa: DEX '98 )
EXTIRPÁ vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină]. (Sursa: DN )
EXTIRPÁ vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr. extirper, lat. extirpare) (Sursa: MDN )
EXTIRPÁ vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.) (Sursa: Sinonime )
extirpá vb., ind. prez. 1 sg. extírp, 3 sg. și pl. extírpă (Sursa: Ortografic )
A EXTIRPÁ extírp tranz. 1) (plante dăunătoare) A smulge din rădăcini. 2) (tumori, părți ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenție chirurgicală; a exciza. 3) A distruge complet; a extermina; a stârpi. /<fr. extirper, lat. extirpare (Sursa: NODEX )
extirpa (1 extirp) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) extirpa | extirpare | extirpat | extirpând | singular | plural | extirpă | extirpați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | extirp | (să) extirp | extirpam | extirpai | extirpasem | a II-a (tu) | extirpi | (să) extirpi | extirpai | extirpași | extirpaseși | a III-a (el, ea) | extirpă | (să) extirpe | extirpa | extirpă | extirpase | plural | I (noi) | extirpăm | (să) extirpăm | extirpam | extirparăm | extirpaserăm, extirpasem* | a II-a (voi) | extirpați | (să) extirpați | extirpați | extirparăți | extirpaserăți, extirpaseți* | a III-a (ei, ele) | extirpă | (să) extirpe | extirpau | extirpară | extirpaseră | * Formă nerecomandată extirpa (1 extirpez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) extirpa | extirpare | extirpat | extirpând | singular | plural | extirpează | extirpați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | extirpez | (să) extirpez | extirpam | extirpai | extirpasem | a II-a (tu) | extirpezi | (să) extirpezi | extirpai | extirpași | extirpaseși | a III-a (el, ea) | extirpează | (să) extirpeze | extirpa | extirpă | extirpase | plural | I (noi) | extirpăm | (să) extirpăm | extirpam | extirparăm | extirpaserăm, extirpasem* | a II-a (voi) | extirpați | (să) extirpați | extirpați | extirparăți | extirpaserăți, extirpaseți* | a III-a (ei, ele) | extirpează | (să) extirpeze | extirpau | extirpară | extirpaseră | * Formă nerecomandată
|