EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I.] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. (Sursa: DEX '98 )
EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer]. (Sursa: DN )
EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere) (Sursa: MDN )
EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.) (Sursa: Sinonime )
extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. și pl. extorcheáză (Sursa: Ortografic )
A EXTORCÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
extorca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extorca extorcare extorcat extorcând singular plural
extorchează extorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extorchez (să) extorchez extorcam extorcai extorcasem
a II-a (tu) extorchezi (să) extorchezi extorcai extorcași extorcaseși
a III-a (el, ea) extorchează (să) extorcheze extorca extorcă extorcase
plural I (noi) extorcăm (să) extorcăm extorcam extorcarăm extorcaserăm, extorcasem*
a II-a (voi) extorcați (să) extorcați extorcați extorcarăți extorcaserăți, extorcaseți*
a III-a (ei, ele) extorchează (să) extorcheze extorcau extorcară extorcaseră
* Formă nerecomandată