EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. (Sursa: DEX '98 )
EXULTÁ vb. I. intr. A simți, a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de bucuros. [P.i. exúlt. / < fr. exulter, cf. lat. exsultare]. (Sursa: DN )
EXULTÁ vb. intr. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit. (< fr. exulter, lat. exultare) (Sursa: MDN )
EXULTÁ vb. v. radia. (Sursa: Sinonime )
exultá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exúlt, 3 sg. și pl. exúltă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
exulta   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exulta exultare exultat exultând singular plural
exultă exultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exult (să) exult exultam exultai exultasem
a II-a (tu) exulți (să) exulți exultai exultași exultaseși
a III-a (el, ea) exultă (să) exulte exulta exultă exultase
plural I (noi) exultăm (să) exultăm exultam exultarăm exultaserăm, exultasem*
a II-a (voi) exultați (să) exultați exultați exultarăți exultaserăți, exultaseți*
a III-a (ei, ele) exultă (să) exulte exultau exultară exultaseră
* Formă nerecomandată