föhn (germ.) [pron. fön] s. n., (aparat) pl. föhnuri (föh-nuri) (Sursa: DOOM 2 )

FOEHN, (2) foehnuri, s. n. 1. Vânt cald, uscat și puternic, care bate primăvara dinspre crestele alpine ale munților din Elveția și Austria spre văi, grăbind topirea zăpezilor. 2. Uscător electric pentru păr. [Pr.: fön] – Din fr. foehn, germ. Föhn. (Sursa: DEX '98 )

FOEHN [pr.: fön] ~uri n. Uscător electric pentru păr. /<fr. foehn, germ. Föhn (Sursa: NODEX )

FOEHN s.n. v. foen. (Sursa: DN )

FOEN s.n. 1. Vânt cald și puternic care bate în munții Alpi. 2. Aparat electric pentru uscarea părului cu ajutorul unor curenți de aer cald. [Pron. fön, scris și foehn. / < fr. foehn, germ. Föhn]. (Sursa: DN )

FOEHN [FÖN] s. n. 1. vânt cald și uscat care bate în munții Alpi. 2. aparat electric pentru uscarea părului cu ajutorul unor curenți de aer cald. (< fr. foehm, germ. Föhn) (Sursa: MDN )

foen (= foehn) s. n. (pl. foene) (Sursa: DMLR )

Declinări/Conjugări
föhn (pl. föhne)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular f'öhn f'öhnul
plural f'öhne f'öhnele
genitiv-dativ singular f'öhn f'öhnului
plural f'öhne f'öhnelor
vocativ singular
plural

föhn (pl. föhnuri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular f'öhn f'öhnul
plural f'öhnuri f'öhnurile
genitiv-dativ singular f'öhn f'öhnului
plural f'öhnuri f'öhnurilor
vocativ singular
plural