|
factuál, -ă adj. (fil.) Referitor la fapte, din fapte; faptic. (< fr. factuel, engl. factual) (Sursa: MDN )
factuál adj. m., pl. factuáli; f. sg. factuálă, pl. factuále (Sursa: Ortografic )
| factual adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | factual | factualul | factuală | factuala | | plural | factuali | factualii | factuale | factualele | | genitiv-dativ | singular | factual | factualului | factuale | factualei | | plural | factuali | factualilor | factuale | factualelor | | vocativ | singular | factualule | factualo | | plural | factualilor | factualelor |
|