FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl. (Sursa: DEX '98 )

FAIRPLAY [pr.: férplei] n. și adjectival Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). Comportare ~ . /Cuv. engl. (Sursa: NODEX )

FAIR-PLAY s.n. (Liv.) Acceptare și respectare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). [Pron. fer-pléi. / < engl. fair-play]. (Sursa: DN )

FAIRPLAY [FÉR-PLEI] s. n. acceptare loială a regulilor (într-un sport, în afaceri), joc cinstit. (< engl. fair-play) (Sursa: MDN )

FÁIRPLAY s. v. sportivitate. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
fairplay   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fairplay fairplayul
plural
genitiv-dativ singular fairplay fairplayului
plural
vocativ singular fairplayule
plural

fairplay (-)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fairplay fairplay-ul
plural
genitiv-dativ singular fairplay fairplay-ului
plural
vocativ singular
plural