FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. (Sursa: DEX '98 )

FÁNTĂ s.f. Deschidere strâmtă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente]. (Sursa: DN )

FÁNTĂ s. f. 1. deschidere alungită și îngustă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2. crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime. (< fr. fente) (Sursa: MDN )

FÁNTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră. (Sursa: Sinonime )

fántă (tehn.) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte (Sursa: Ortografic )

FÁNTĂ ~e f. 1) Deschizătură îngustă pentru comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2) v. FENTĂ2. [G.-D. fantei] /<fr. fente (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
fantă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fantă fanta
plural fante fantele
genitiv-dativ singular fante fantei
plural fante fantelor
vocativ singular fantă, fanto
plural fantelor