FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f. (Sursa: DEX '98 )

FÁPTĂ s. 1. lucru. (A comis o ~ nedemnă.) 2. ispravă. (Ce ~ ai mai comis?) 3. v. operă. (~ de binefacere.) 4. act, acțiune, (înv.) deală, (fig.) pas. (Răspund de ~ele mele.) (Sursa: Sinonime )

fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte (Sursa: Ortografic )

FÁPTĂ ~e f. Acțiune săvârșită de cineva; treabă. ~ eroică. ◊ În ~ în realitate. [G.-D. faptei] /<lat. facta (Sursa: NODEX )