FÁPTIC, faptice, adj.n. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic.Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. (Sursa: DEX '98 )

FÁPTIC, -Ă adj. Referitor la fapte. [Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii]. (Sursa: DN )

FÁPTIC, -Ă adj. referitor la fapte, care înregistrează exclusiv faptele. (după germ. faktische, rus. fakticeskii) (Sursa: MDN )

FÁPTIC adj. (rar) material. (Izvoare ~.) (Sursa: Sinonime )

fáptic adj. n., pl. fáptice (Sursa: Ortografic )

FÁPTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de fapte; propriu faptelor. Date ~ce. /fapt + suf. ~ic (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
faptic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faptic fapticul faptică faptica
plural faptici fapticii faptice fapticele
genitiv-dativ singular faptic fapticului faptice fapticei
plural faptici fapticilor faptice fapticelor
vocativ singular
plural