FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum. (Sursa: DEX '98 )

FĂPTÚRĂ, făpturi, s. f. 1. Ființă, vietate, creatură. ♦ Trup; p. ext. înfățișare fizică, aspect exterior, statură. ♦ (Rar) Conformație, structură (a unei ființe, a unui obiect). 2. Natură, fire; lume, univers. – Lat. factura. (Sursa: DEX '98 )

FAPT2 ~uri n. pop. rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însușiri supranaturale; farmec; vrajă. /<lat. factum (Sursa: NODEX )

FĂPTÚRĂ ~i f. 1) Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și a se mișca; vietate; viețuitoare; animal; creatură. 2) Înfățișare fizică exterioară; structură a corpului. 3) Lume materială; fire. /<lat. factura (Sursa: NODEX )

BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă. (Sursa: Sinonime )

FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen. (Sursa: Sinonime )

FAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie. (Sursa: Sinonime )

FAPTUL ZÍLEI s. v. auroră, crepuscul, zori. (Sursa: Sinonime )

FĂPTÚRĂ s. 1. v. animal. 2. v. vedere. 3. v. statură. 4. v. natură. (Sursa: Sinonime )

FĂPTÚRĂ s. v. aspect, configurație, conformație, divinitate, dumnezeu, fizionomie, formă, idol, înfățișare, profil, structură, zeitate, zeu. (Sursa: Sinonime )

IARBA-DATULUI-ȘI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică. (Sursa: Sinonime )

IARBA-FÁPTULUI s. v. sclipeț. (Sursa: Sinonime )

fapt (-te), s. n. – 1. (Înv.) 1. Creație, facere. – 2. Acțiune, înfăptuire. – 3. (Înv.) Creatură. – 4. Întîmplare reală. – 5. (Cu noțiuni care exprimă timpul) Început, origine. – 6. Vrajă, farmec. – 7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. – 8. Trifoi galben, Triofolium procumbens. – 9. Plantă, Astrantia mayor. – Mr. faptu, faptă, megl. fat. Lat. factum (Pușcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), cf. it. fatto, prov. fach, fr. fait, sp. hecho, port. feito. Pl. este fapți la sensurile 7-9. Era înainte part. de la a face, sec. XVI, înlocuit de făcut. Der. faptă, s. f. (fapt; operă; acțiune; înv., creație, facere), sing. reconstituit analogic de la pl. fapte (după Tiktin și DAR, din lat. facta, pl. n.); făptaș, s. m. (delicvent); faptnic(ă), s. f. și n., (roibă, Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se crede că vindecă o boală greșit atribuită lui fapt 7; făptoriu, s. m. (înv., creator); făptui, vb. (a face, a săvîrși, a comite); făptuitor, s. m. (delicvent, autor al unui delict); făptură, s. f. (înv., creație, facere; lucrare, operă; lume, univers; compoziție, structură; aspect, formă, mod de a fi; ființă vie, creatură), din lat. factura, cf. alb. fëtürë (Meyer 111; Philippide, II, 641), it. fattura, v. prov. faitura, v. fr. faiture, sp. hechura, port. feitura (Pușcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136; DAR); înfăptui, vb. (a realiza, a verifica, a duce la bun sfîrșit). În legătură cu sensul magic al lui fapt, cf. it. fatturare „a vrăji”; fattura „vrajă”, port. feitiço „vrajă”, de unde fr. fétiche › rom. fétiș. (Sursa: DER )

fapt (farmec, vrajă) s. n., pl. fápturi (Sursa: Ortografic )

făptúră s. f., g.-d. art. făptúrii; pl. făptúri (Sursa: Ortografic )

iárba-dátului-și-a-fáptului s. f. (Sursa: Ortografic )