FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. (Sursa: DEX '98 )
FARDÁ vb. I. tr., refl. A (se) vopsi, a (se) da cu fard. [< fr. farder]. (Sursa: DN )
FARDÁ vb. I. tr., refl. a (se) vopsi, a (se) da cu fard. II. tr. a izola, în scop de protejare, mărfurile din hambarele unei nave, cu ajutorul unui material de separare. (< fr. farder) (Sursa: MDN )
FARDÁ vb. a (se) machia, a (se) vopsi, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi. (Sursa: Sinonime )
fardá vb., ind. prez. 1 sg. fardéz, 3 sg. și pl. fardeáză (Sursa: Ortografic )
A FARDÁ ~éz tranz. (fața, buzele) A da cu fard; a machia. /<fr. farder (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
farda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) farda fardare fardat fardând singular plural
fardează fardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fardez (să) fardez fardam fardai fardasem
a II-a (tu) fardezi (să) fardezi fardai fardași fardaseși
a III-a (el, ea) fardează (să) fardeze farda fardă fardase
plural I (noi) fardăm (să) fardăm fardam fardarăm fardaserăm, fardasem*
a II-a (voi) fardați (să) fardați fardați fardarăți fardaserăți, fardaseți*
a III-a (ei, ele) fardează (să) fardeze fardau fardară fardaseră
* Formă nerecomandată