FAVOÁRE s.f. Avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ Afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. [Pron. -voa-, gen. -orii, var. favor s.n. / cf. fr. faveur, rus. favori, it. favore, lat. favor]. (Sursa: DN )

FAVOÁRE s. f. avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ în ~ a cuiva = în avantajul cuiva. ♦ afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. (< fr. faveur, lat. favor) (Sursa: MDN )

FAVOÁRE s. 1. v. avantaj. 2. v. concesie. 3. v. protecție. 4. v. privilegiu. 5. v. cinste. 6. v. grație. (Sursa: Sinonime )

Favoare ≠ defavoare (Sursa: Antonime )