FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. (Sursa: DEX '98 )
FÉRIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care conține fier trivalent în compoziția sa. [< fr. ferrique]. (Sursa: DN )
FÉRIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține fier trivalent. (< fr. ferrique) (Sursa: MDN )
féric adj. m., pl. férici; f. sg. férică, pl. férice (Sursa: Ortografic )
FÉRIC ~că (~ci, ~ce) (despre substanțe și despre compuși chimici) Care conține fier trivalent. /<fr. ferrique (Sursa: NODEX )
fericá vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva. (Sursa: DAR )
Declinări/Conjugări
feric   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular feric fericul ferică ferica
plural ferici fericii ferice fericele
genitiv-dativ singular feric fericului ferice fericei
plural ferici fericilor ferice fericelor
vocativ singular — —
plural — —

ferica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ferica fericare fericat fericând singular plural
ferică fericați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) feric (să) feric fericam fericai fericasem
a II-a (tu) ferici (să) ferici fericai fericași fericaseși
a III-a (el, ea) ferică (să) ferice ferica ferică fericase
plural I (noi) fericăm (să) fericăm fericam fericarăm fericaserăm, fericasem*
a II-a (voi) fericați (să) fericați fericați fericarăți fericaserăți, fericaseți*
a III-a (ei, ele) ferică (să) ferice fericau fericară fericaseră
* Formă nerecomandată