FIDEIUSIÚNE s. f. Contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termen. [Pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

FIDEIUSIÚNE s.f. (Jur.) Garanție depusă de cineva pentru datoria altuia. [Pron. -de-iu-. / cf. lat. fideiussio, fr. fidéjussion]. (Sursa: DN )

FIDEIUSIÚNE s. f. (jur.) garanție depusă de cineva pentru datoria altcuiva. (< fr. fidéjussion, lat. fideiussio) (Sursa: MDN )

fideiusiúne s. f. (sil. -iu-si-u-), g.-d. art. fideiusiúnii (Sursa: Ortografic )