FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

fierbătór (persoană) s. m. (sil. fier-), pl. fierbătóri (Sursa: Ortografic )

fierbătór (aparat) s. n. (sil. fier-), pl. fierbătoáre (Sursa: Ortografic )

FIERBĂTÓR1 ~oáre n. Aparat pentru fierberea unor lichide. /a fierbe + suf. ~ător (Sursa: NODEX )

FIERBĂTÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operații de fierbere (în procesele industriale). /a fierbe + suf. ~ător (Sursa: NODEX )