|
FILÉTĂ ~e f. Unealtă folosită la aplicarea unor ornamente pe coperta și pe cotorul cărților. /<fr. filet (Sursa: NODEX )
FILÉTĂ s.f. Unealtă folosită în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților. [< fr. filet]. (Sursa: DN )
FILÉTĂ s. f. unealtă în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților. (< fr. filet) (Sursa: MDN )
filétă s. f., pl. filéte (Sursa: Ortografic )
| fileta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) fileta | filetare | filetat | filetând | singular | plural | | filetează | filetați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | filetez | (să) filetez | filetam | filetai | filetasem | | a II-a (tu) | filetezi | (să) filetezi | filetai | filetași | filetaseși | | a III-a (el, ea) | filetează | (să) fileteze | fileta | filetă | filetase | | plural | I (noi) | filetăm | (să) filetăm | filetam | filetarăm | filetaserăm, filetasem* | | a II-a (voi) | filetați | (să) filetați | filetați | filetarăți | filetaserăți, filetaseți* | | a III-a (ei, ele) | filetează | (să) fileteze | filetau | filetară | filetaseră | * Formă nerecomandată | filetă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | filetă | fileta | | plural | filete | filetele | | genitiv-dativ | singular | filete | filetei | | plural | filete | filetelor | | vocativ | singular | filetă, fileto | | plural | filetelor | |