FINALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din fr. finalisme. (Sursa: DEX '98 )

FINALÍSM n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen sau proces din natură are un scop prestabilit; teleologie. /<fr. finalisme (Sursa: NODEX )

FINALÍSM s.n. Concepție idealistă care susține că întreaga desfășurare a fenomenelor din natură urmărește și realizează un anumit scop final, prestabilit, negând astfel existența legilor obiective; teleologie. [< fr. finalisme, cf. lat. finis – scop]. (Sursa: DN )

FINALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă, opusă determinismului, potrivit căreia orice fenomen sau proces din natură reprezintă realizarea unei finalități (1); teleologie. (< fr. finalisme) (Sursa: MDN )

FINALÍSM s. (FILOZ.) teleologie. (Sursa: Sinonime )

finalísm s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
finalism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular finalism finalismul
plural
genitiv-dativ singular finalism finalismului
plural
vocativ singular
plural