« Back
FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza. (Sursa: DEX '98 )
FINALIZÁRE s.f. Acțiunea de a finaliza. [< finaliza]. (Sursa: DN )
FINALIZÁRE s. 1. v. terminare. 2. (SPORT) concretizare, (fig.) fructificare. (~ a unui atac la poarta adversă.) (Sursa: Sinonime )
finalizáre s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
finaliza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) finaliza finalizare finalizat finalizând singular plural
finalizează finalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) finalizez (să) finalizez finalizam finalizai finalizasem
a II-a (tu) finalizezi (să) finalizezi finalizai finalizași finalizaseși
a III-a (el, ea) finalizează (să) finalizeze finaliza finaliză finalizase
plural I (noi) finalizăm (să) finalizăm finalizam finalizarăm finalizaserăm, finalizasem*
a II-a (voi) finalizați (să) finalizați finalizați finalizarăți finalizaserăți, finalizaseți*
a III-a (ei, ele) finalizează (să) finalizeze finalizau finalizară finalizaseră
* Formă nerecomandată

finalizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular finalizare finalizarea
plural finalizări finalizările
genitiv-dativ singular finalizări finalizării
plural finalizări finalizărilor
vocativ singular finalizare, finalizareo
plural finalizărilor