FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza. (Sursa: DEX '98 )

FINALIZÁRE s.f. Acțiunea de a finaliza. [< finaliza]. (Sursa: DN )

FINALIZÁRE s. 1. v. terminare. 2. (SPORT) concretizare, (fig.) fructificare. (~ a unui atac la poarta adversă.) (Sursa: Sinonime )

finalizáre s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări (Sursa: Ortografic )

FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit. – Final + suf. -iza. (Sursa: DEX '98 )

A FINALIZÁ ~éz tranz. (acțiuni, procese etc.) A duce până la final. /final + suf. ~iza (Sursa: NODEX )

FINALIZÁ vb. I. tr. A face, a pregăti ceva într-un anumit scop. [< fr. finaliser]. (Sursa: DN )

FINALIZÁ vb. tr. a duce, a realiza ceva până la sfârșit. (< fr. finaliser) (Sursa: MDN )

FINALIZÁ vb. 1. v. termina. 2. (SPORT) a concretiza, (fig.) a fructifica. (A ~ pasa primită.) (Sursa: Sinonime )

finalizá vb., ind. prez. 1 sg. finalizéz, 3 sg. și pl. finalizeáză (Sursa: Ortografic )